Onestenii sunt tot mai interesati de
manifestarile culturale din cadrul Bibliotecii Municipale.

"Interesul pentru culturã fie se cultivã în timp fie se disciplineazã, acolo unde existã” a remarcat unul dintre spectatorii prezenti la recitalul cameral desfãsurat în aula Bibliotecii Municipale “Radu Rosetti”. Am tinde sã-i dãm crezare dacã este sã analizãm receptivitatea onestenilor fatã de manifestãrile culturale organizate în cadrul bibliotecii. Primele recitaluri si concerte de muzicã clasicã nu s-au bucurat de o prea mare audientã, ce-i drept poate si pe fondul insuficientei mediatizãri. Au trecut aprape patru ani si jumãtate de la inaugurarea Bibliotecii Municipale “Radu Rosetti” iar publicul consumator de culturã a evoluat cantitativ si calitativ.
Vineri, 18 noiembrie, orele 17: (orã la care unele televiziuni ne mai încânta simturile cu stiri despre crime si violuri) luminile bibliotecii sunt aprinse. Sub primii fulgi de zãpada ai acestei toamne, oamenii se îndreaptã în liniste spre intrarea principalã. Zãmbete discrete, schimburi de amabilitãti... ingrediente ce creazã o atmosferã caracteristicã unui oras mic în care fiecare se cunoaste cu fiecare.
O vioarã si o chitarã... aceste douã instrumente reusesc sã umple aula bibliotecii astfel încât gazdele trebuie din nou sã suplimenteze numãrul de scaune. Pe scenã... atmosferã de toamnã: frunze galbene, un scaun din nuiele împletite, o masã pe care stau ca-n vremurile de demult un sfesnic cu lumânarea arsã pe jumate, o cutie din lemn sculptat... alãturi de câteva obiecte la fel de simple... o încercare destul de reusitã a organizatorilor de a reproduce, fie si punctiform, atmosfera anilor în care au fost compuse operele audiate în acest recital...
Artistii intrã în scenã. Se opresc pentru o clipã si se înclinã elegant în fata celor ce îi aplaudã... În spatele modestiei lor se ascunde un palmares demn de maiestia dobâditã prin muncã si talent.
Constantin Andrei este lector universitar doctor la clasa de chitarã a Academiei de Muzicã “Gheorghe Dima” si a facultãtii de Muzicã de la Piatra Neamt. A participat la numeroase manifestãri artistice în tarã si peste hotare, amintim aici, Festivalul de Chitarã de la Sinaia (1983 - 1990), sau Primãvara Muzicalã de la Praga (1990). A fost prezent la cursurile de mãiestrie ale chitaristilor John Duarte, Costas Catsiolis, Muchel Sadanowskz, Pablo Marquez si Claire Stancu-Delerue. A evoluat sub bagheta marilor dirijori ai României iar în 2000, împreunã cu cei doi frati ai sãi, a format Trio-ul de chitarã “Andrei” sustinând numeroase recitaluri. Numele sãu este legat de înfiintarea la Cluj-Napoca, în 2003, a primului Festival – Concurs National de Chitarã Clasicã, al cãrui director artistic este.
Vilonistul Titus Fluieras este asistent universiar al catedrei de vioarã de la Academia de Muzicã “Gheorghe Dima” din Cluj, unde, în 1997, a absolvit cursurile de masterat. Din 2003 este profesor la Facultatea de Muzicã din Piatra Neamt. A sustinut numeroase recitaluri în tarã si strãinãtate unde a obtinut numeroase premii culminând cu medalia de aur la Johannesburg – Africa de Sud (1993). În iarna anului 2003 a fost invitat de orchestra filarmonicã “Mozart” din Viena unde a concertat ca solist într-un turneu desfãsurat în china.
Artistii au încântat audienta interpretând, la cea mai înaltã cotã, partituri de Roberto Di Marino, mai precis: Sonata – Allegro, Adagio, Vivo; Suita nr. II – Tango, Milonga, Tanguillo; Suita nr. III – Milonga, Interludio, Tango, Humoresque alãturi de compozitiile lui Astor Piazzolla: Verano Porteno, La Muerte del Angel si Bordel 1930.
Desi arhiplinã, aula bibliotecii a asigurat o auditie impecabilã, fãrã echipamente electronice de sonorizare, fiecare notã muzicalã fiind bine receptionatã chiar si în conditiile în care partitura cere emiterea ei la volum scãzut. O deosebitã contributie la calitatea spectacolului o are publicul. Privind în salã recunosti oameni din mai toate categoriile sociale.
Abundã, ce-i drept, intelectualitatea… medici, profesori, ingineri, economisti însã prezente sunt si persoane cu preocupãri ce nu au necesitat neapãrat o pregãtire superioarã. Îmbucurãtor este cã elevii de scoalã generalã si liceu sunt destul de bine reprezentati. Sala e plinã însã linistea este desãvârsitã. Doamnele elegante, domnii cu cravatã, alãturi de tineretul în blugi, savureazã acordurile muzicale iar mimica fetelor le trãdeazã necrutãtor intensitatea trãirii artistice. Nu sunã nici un telefon mobil, nu se aude nici un fosnet si aproape cã nu mai tuseste nimeni…
Finalul recitalului cameral aduce aplauze îndelungi alãturi de un cos cu flori… Crizanteme albe… pentru mãiestria celor doi artisti care din nou se înclinã modest… salutãnd publicul si multumindu-i pentru receptivitatea la care… poate cã nu se asteptau…

[publicat 24 noiembrie 2005]